de ieri în alt ieri
o ploaie acoperită cu umbrele păsărilor
îmi aducea aminte gustul tău
rostogolit pe sub noapte
ca un ochi deschis

și îmi era atât de frig în nume
încât ascundeam în pământ toate nerăbdările
scrisului în gol
pentru că eu iubesc mersul acestei femei

mai ales când își atinge buzele cu începutul limbii
când le mușcă înaintea unei aprecieri
fără să știe că este văzută
fără să știe că pielea ei miroase a îmblânzire
când se lasă privită printre rânduri
trebuie doar să o urmărești

literă după literă până devine
cuvânt